"Lasă cuvântul să vină la mine!"
Strigai tu citind Cohen...

Lasă cuvântul să vină
Pur și simplu când vrea el
Nu-l implora, nici nu-l forța.
Lasă-l să vină încet sau șuvoi
Lasă-l vulcan, sau lasă-l mocnit
Prin păduri lasă-l prin crengi rătăcit
Prin pământ, pe ape sau în aer
Lasă-l să mișune prin vene, prin vreme
Să-și ia de unde vrea vigoarea și seva
Lasă-l să se înfrupte din cenușă sau spini
Lasă-l să-mbrace și umbre și lumini.
Mai lasă-i și răgaz dacă vrea,
Într-o poiană verde să-noate
Scuipă-l apoi și înjură-l de vrei
Și-apoi lasă-l să urle, să țipe cât poate
La macii din lanuri de grâuri răscoapte
Lasă-l să-ți caute el tâmpla urechii
Nu ochiul furat de versuri boeme
Lasă vântul să-ți mângâie ecoul
Nu căuta tu ecoul de aici sau aiurea
Ascultă!
Ecoul e în urechea-ți stângă.