Mi-e greu,
Din ce în ce mai greu,
Să schimb prezentul vieții mele,
Mereu,
Mă rog la Dumnezeu,
Privind la lună și la stele.

Eram,
Alt om, nu ca acum -
Supus gândirii materiale,
Speram,
La tot ce mi-am propus,
Zâmbind, nimic nu-mi sta in cale.

Iubeam,
În schimb cerând nimic,
Chiar fără de vreo sărutare,
Plângeam,
Atunci când mă uita
Și totuși o iubeam mai tare.

Aș da,
Chiar ani din viața mea,
Să fiu iar omul dinainte,
Plăcut
Ar fi, iar de-aș vibra,
De harul duhurilor sfinte.

Păcat,
Că timpul m-a schimbat,
Sau lumea cu a ei putere,
Atent,
Să-i fiu mereu pe plac,
M-am dedicat plăcerii efemere.