Când timpul te încearcă
deși nu ești grăbit
și lacrima se pierde
ca roua-n răsărit.

Când glasuri țipătoare
te strigă toate-n cor
și preotul citește
cu voce de tenor.

Când ceasul se oprește
din al său ticăit
și dacă nu se mișcă
să ști că i-a venit.

Când tot ce te-nconjoară
rămâne locului
și nu poți lua cu tine
decât un căpătâi

Atunci să ști bătrâne
că altă soartă nu-i
și a sosit momentul
să pui armele-n cui.