și poate m-aș prăvăli acolo
în semnele băute ale cafelei
să mă citești dimineața și câteodată la prânz
să mă cuprinzi în oboseala buzelor
lipsite de vorbă
și poate m-aș aromi la foșnetele tale
să mă simți îndelung și după ce m-ai gustat într-atât
încât pielea ți s-ar transforma într-o cafea fierbinte și prelungă
precum o zi care nu se mai oprește din amurgit
și ți-ar mirosi carnea a cafea abia prăjită
a dorință și a vreme uitată și a gânduri aburind toate-n noi
și poate m-aș prăvăli în zațurile niciodată înlocuite
să adorm de aroma lor uitată acolo
în semnele băute ale cafelei