Livid
presimt ascensorul
în căderi libere,
găleți cu bănuți
mă-ntâmpină la ieșire,
peste capetele noastre
orez și flori,
un fast nemeritat
coborârii.
Lucid
mi-adulmec
nevoia de lumină,
îmi fac, limpede, sere de jur-împrejur
să cuget dogoarea în simțuri.
Dau lustru
ramelor
prin care defilează
sumar,
în alb-negru,
absențele tale.