rotirea nu se numară o rotire două rotiri doar oboseala ei urcă în
tine pentru că punctul se repetă în afara ta
tu
simți fiecare zvâcnire altfel și
amețeala asta ca o vrajă

contur în contur până la pierdere până când lipsa se preface
în regăsire toate lucrurile au același contur
mare-mare de tot atunci eu tu noi suntem
atunci timpul înțepenește ca o poartă ruginită

fericirea te izbește ca și cum
ți-ai aminti
altă rotire sau aceeași altă rotire
caruselul se hurducăie se oprește se așază imaginile
peste imagini
până când fiecare lucru devine unic
până când înțelegi