ca o scrisoare e furtuna ce prinsă află descântec în juvelnic
peștii bătrâne ascund între ape nume vechi de femeie născută din frică de oase din iarba celui înalt


noi acum că suntem vii punem la umbră uscatul ce se arată iată frate o negură prinsă la drum

poposesc o vreme în uitările oamenilor
vine femeia mea cea dintâi eu de unul singur las fereastra deschisă vine cealaltă pasere
sunt acasă

am pus deoparte ceva mărunțiș
să știi
din stele sosește distanța
când se arată ni se dă nume