sunt plină de el ca o valiză enormă din care tot scot
și scot
în vama celui mai absurd aeroport și tot mi se repetă
cântărește prea mult
cântărește prea mult
iar din cauza asta niciun zbor încă nu s-a anulat
am plâns și m-am făcut cumva frumoasă
îmi strălucesc ochii precum creștinilor din catacombe
dar dacă trebuie îi las aici cântăriți-i
nu că v-ar interesa
acum o să plec
las totul și plec
cât nu au venit peste mine leii și tigrii și
tatăl nostru carele ești în ceruri sfințească-se voia ta
nu vreau să te influențez
am obosit să mă gândesc atâta că orașul ăsta
orașul ăsta
orașul ăsta
irezistibil
nu mi se cuvine