Cu o țigară aprinsă în colțul gurii
Făcea cerculețe de fum în sus
Și râdea de fiecare dată când
Reușea ca două sau chiar mai multe
Să se întrepătrundă îmi întindea și mie
Dar nu puteam știind doar că nu fumez
Și apoi îmi zâmbea arătându-mi
Într-un colț undeva în stânga sus
„Eternitatea dăunează grav sufletului”
Și mai scotea o țigară dintr-un
Pachet ce fumega cu suflete.