plictiseala verilor nu se compară cu nimic, se duce pe gât ca o sticlă cu apă rece, se face cremă de plajă, fistic, mă învelește în marțipan, se duce și aduce tot ce nu am, sapă o groapă în care pot intra până la brâu sau chiar pot să dispar cu totul

e o judecată care umple de nerăbdare
amețeala firească se complace ca un pescar nădușit
așteaptă peștele cel mare cu batista înnodată pe cap
înfășurat în gută
e o judecată nesăbuită, nu servește la nimic
deși se spune că se moare din prea puțin
din dragostea pentru târâtul pe burtă nu pot face nimic
pescarul din mine pândește reptila din mine și joacă table mai departe
mă târăsc fără discernământ spre buzele arse

avionul cu banner loveplus e singurul reper
aruncă rar cu prezervative exact acolo unde apa se târăște pe uscat
albă ca sperma, algele se depun unele peste altele
toți bronzații au schimbat casca de înot cu un loveminus
se zbat în apă
printre picioarele celor care cred că sunt de gen feminin

i gonna get myself connected
do it again, i wanna do it again, open up your eyes
terrified
neglected
connected
protected

și mâinile mele încep să tragă de pripon
la celălalt capăt văd ce vede toată lumea, monstrul plictisit
cere o cafea dublă, aici stau până mor toți, stau pe scaune răstigniți
carnea și sângele pe nisip
visul acestei veri e să mă cațăr în vârful macaralei pentru bungee jumping
să vad camionul cu refugiați care merge prin deșert
mi-a părăsit avatarul, l-am pierdut
s-a dus dracului toată metafizica din plictiseala mea