E întuneric,ochii îmi plâng
ceata mă înconjoară,
sufletele plâng,
zgomotele mă doboară.

Ninge,ninge fără grai,
o poveste ascult plângând
cum un prinț din cer venit
a murit fară să stim.

Mă preling pe lângă zid
ceața să nu o mai simt,
nici poveste nu mai vreau
o liniste de speriat în pat.

E târziu,adânc și gol
o fărâmă de mireasmă
mă apasă,mă priveste
peste fulgii ce mă dor.