vine într-o zi Poezia și îmi zice:
- cocoșatule!

mă uit în stânga
mă uit în dreapta –
ce poate vedea o inimă din care
literele curg dezavuate
și ca un sân de femeie
îmi crește în spate
proscrierea

și nici mâini
și nici buze nu am
doar limba care bate
ca întunericul în turnurile
din notre dame

trei porți
trei coloane
mireasa în arhitectură dantelată
și umbra
care
latră
latră
latră

unghiile unui porumbel pe vitralii
se tocesc într-o liniște
ciudată

mă simt alungat dintre sfinți