sunt zile bune de când s-a dus dracului echilibrul
fără nici un avertisment
fie el pârâit, scârțâit, trosc-pleosc.
Sunt atacată de bandaje,
mă mumific.
Și chiar azi, când mă trezisem cu un zâmbet larg pe față
și cu mâinile pregătite să îl aplaude
numai ce aud vocea lui întrebându-mă ce fel de suc prefer
„cola”
cât de prompt aduce sticla și cum se uită la ea cu jind
„vrei?”
și nu vrea. De m-aș putea abține să nu aplaud. Să nu zâmbesc.
Îmi torn în pahar, simt cum îmi tresaltă ciorapii
Oare să-i duc un pahar?
Aleg cu grijă paharul, torn sucul, mă apropii de ușa lui
mă retrag
am o față atât de roșie
sărmanul torero
a doua încercare, îl aud ridicându-se din fotoliu
alerg, mă împiedic, sparg tot.
și îl aud cum dă să iasă
și îl aud fugind înapoi.