o fată bătrână este o fată uscată

fecioara mereu e un măr nemâncat deshidratat de secundele care-i penetrează infertil virtutea putredă de galantar fecioară mereu pentru ca nu a vrut să joace o Evă și a câștigat un ev de singurătate

din carnea ei a rămas coaja scofâlcită maronie o coajă cu ochi incolori și picioare nesigure cu umeri căzuți către sâni și himenul cuibărit între omoplați paiață

o fată bătrână e un om care nu se mai poate minți și asta chiar e tragic

pentru fata cu himen intact fericirea e o glumă proastă spusă seara târziu la o masă bogată de un chefliu cu creierul pane el e singurul care râde restul privirilor zac jenate în șervetele albe din poala mesenilor bucuria nu e nimic altceva decât o glumă proastă

în zadar degeaba niciodată femeie fără sens deșert în urma-i

se spune fată bătrână pentru că timpul unicul ei amant parșiv îi regulează ritmic și neobosit trupul tic tac visele tic tac șansele tic tac până când

vlăguirea i s-a strâns între buzele supte în cutele adânci de deasupra ochilor își ferește privirea nu îi plac oamenii oamenii sunt niște mobile care-i locuiesc suprarealist existența îi ocolește la metrou nu urcă niciodată cu scara rulantă nu îi place atingerea lor nu suportă aerul expirat de ei nici hainele lor colorate râsetele care i se descarcă lent și rece în șira spinării nu înțelege cum pot face parte din una și aceeași lume nici de ce doamne de ce până când

o fată bătrână e un fluture care s-a așezat într-un insectar deschis pentru că nu-i așa acolo erau cei mai mulți fluturi și a așteptat cuminte până când



VÃ RUGÃM ATINGEÞI EXPONATELE