mâna ei stângă cu degete triste
ostenite de atâtea mângâieri
îmi atinge pieptul
răsucindu-se ca un stilet
până în quatrocento-ul
viselor noastre erotice

îndrăgostiți ai primei lumini
împreunându-se la nesfârșit
în miezul de ciocolată al iadului
ciocurile noastre încă ude
izbesc cu putere
aceeași tigvă de sfânt
căutând mântuire
între sfârcurile tale
murdare de unt
Lorenza amore
ce renaștere