Cât mi-ai lipsit, adolescență!
Cu a ta minte inocentă
Și-a ta privire calmă, lentă,
Un larg izvor de imprudență.

Cu tine eu zburam prin cer,
Oceanu`-l străbăteam înot,
Căci nu știam să spun „nu pot!”
Și nici ce-nseamnă „efemer”.

Cu tine îmi era ușor
Chiar de la zero când porneam,
Altfel cu ochii tăi priveam
Când mă gândeam la viitor.

Dar când în viață am pășit
Și-ale tale aripi mi-au căzut,
Speranțele mi le-am pierdut,
Tu nici nu știi cât mi-ai lipsit.