O ceașcă de cafea. Vreau s-o degust
La adăpost de intrigi pe terasă
Că începând de astăzi nu-mi mai pasă
Oricât s-ar face drumul mai îngust

M-am născut c-un optimism robust
Dar orice stângăcie mă apasă
Înscriind pe fiece grimasă
Atâta neputință și dezgust

I-am acordat virtuți nebănuite
Și chiar pe dumneavoastră vă invit
Onorându-mi compania, chit
Că la masa noastră pasămite
Nu dezlegăm nici partea, nici întregul
Să poți să spui: Pe cel mai bun alegu-l!