Ce sunet de tobe scrâșenește-ntre dinți?
Ce foc se-arată în iadul de aici mă apasă?
Sunt aprig prințul neînevins între sfinți,
Ce las să curgă mierea cea dulce pe masă.

Mai lasă-mi doar vraja prin care sper,
Să mă prefac în jalnic mister dus aprior
Voi fura o inimă plină tare de fier,
Ce-n lupta nemiloasă îl spulber pe nor.

Rugul mai plânge calic după mine,
Sunt planta ce-absoarbe viață, mister.
Calc precum o felină printre jivine,
Aș renunța războiului socoteală să cer.

La ce bun sunt toate războaiele grele,
Când dragoste și iubire vor să mă-nșele?