tot ce fac
fac cu puterea strănutului
cu melancolia dinaintea strănutului
lumina puternică șerpuind prin gură ca un fir de rachiu tare.
gura se desprinde gura meditează are un creier mic instalat ca o priză
într-o parte
iubirea mea pentru ei răceala fuga cu tot cu sfârâitul călcâielor
toate cu puterea strănutului.
gâtul e brațul de fier al gurii el amendează excesul
el îneacă
bolboroselile lui sunt acolo de când cu primele vise
la țară în patul înalt
sub icoana cu geam a bunicii
tot ce-mi amintesc
cu puterea strănutului.
și-n aceste curse brânza aromată strângându-se de dorul șoarecului
strălucind o secundă rază prin acoperiș
tot ce pândesc
cu puterea strănutului.
printr-o ureche iese prin cealaltă
firul nu are consistență el este doar în distanța dintre degetele mele
firul nu se rupe fiindcă degetele mele nu rup
tot ce ocolesc
cu puterea strănutului.