Nu-ntoarce surâsul spre lacrima ninsă pe buze,
Nu profana trupul durerii cu râsul de fiară ucisă,
Privește-n fântană chipul speranței trecute,
Renaște-n botezul solar cu aripile larg desfăcute.

Printre torțe aprinse plouă secundele trist,
Un ropot leneș de note muzicale cad în abis,
Mă ridic din timp ca un fluture în asfințit
Vag ploii zambind, copilul tradat de Paradis.

Și mă îndrept în pași de vals spre ziua de maine,
Ca un orb căutând fericirea sub focuri de artificii,
Cu mana pe pleoape îmi așez masca de vise
Un înger de hârtie colorat în frumuseți și capricii.