știi

dacă te-ai gîndi la oameni ca la o sticlă de vin demisec
i-ai desface cu tirbușonul apoi ai plescăi din limbă de plăcere
i-ai pune la rece și-ai bea un pahar de oameni pe zi


degete stinse în degete moi

*

ca de exemplu noaptea în care-am plecat
în gara de nord era sufocant
trei tineri stăteau beți pe peron unuia îi furaseră aurolacii cureaua
o femeie leșinase într-un vagon sosise un echipaj smurd
eu mă uitam ca vrăjit la mănușile paramedicului
mi-aș fi dorit să fiu medic să pot salva de la moarte
să nu mai moară nimeni din ziua cutare
mai bine un pămînt suprapopulat decît
un pămînt pustiu

liniște din neliniște se face seară

*

era sufocant în compartiment
stăteam cu un șofer de tir și un valutist
preț de o clipă mi-am dorit să intru în țeasta valutistului
să mă cocoț în spatele ochilor și să văd lumea prin nopțile lui

mă înțepa pielea se făcea că eram un cuib de viespi
pe hol o lumină ca oul de rață ori ca o pictură
faimoasă poate van gogh dintr-un muzeu în care
n-am să ajung niciodată

dumnezeu vorbește în somn bîguie ceva despre suprapopularea
pămîntului

*

am avut de ales
între a merge la concertul lui cohen sau întîlnirea de zece ani
oare ce le-aș fi spus colegilor mei
cum m-ar fi găsit după ce timpul a trecut peste noi
ca un tir intrat pe contrasens izbind niște bieți trecători
bună ziua transmitem de la locul accidentului două victime au decedat
restul au fost transportați la spital cu cinci ambulanțe

*

nu ți-am spus toate fricile mele
toate fricile mele mărunte sau mari
toate fricile mele rostogolindu-se ca o avalanșă în alpi
iar eu un schior rătăcit
mai am doar jumătate de oră să fiu găsit în viață

stăteam pe o o bancă în gară
era atîta pace în mine încît ai fi crezut că războaiele
sînt doar un termen inventat de părinți să-și țină copii
în fața blocului cînd ies la joacă să nu meargă în orașe străine din care să se întoarcă
cu degete lipsă

ți-am zis atunci că urăsc greierii îmi aduceau aminte
de nopțile în care dormeam pe stadion și mă trezeam înconjurat de creaturi jumătate
cîini jumătate oameni
timpul pe care-l aveam pentru noi se topea
ca ultima zăpadă din martie

*

într-un final am ajuns
am mîncat sandvișurile pe care mi le-ai pregătit
mi se părea că mestec nisip
sau o pădure în care am mers amîndoi la un picnic

bună dimineața pitești
bună dimineața craiova
bună dimineața oradea
bună dimineața bacău
mă numesc emil și am o problemă
de 15 ani sînt dependent de oameni