Enigmatic


Cu gândul clar la vise mici,
Înmărmurit de stranie tăcere,
Adulmec viaâa cu ale ei verigi,
Ce vrea într-una revedere.

Și fiecare-n parte strigă,
Să o dezgheț cu flăcări.
De m-aș desprinde de abis...
Aș face lumea flăcări.

Opac la suflet și obscur
Cu spatele la oameni,
Așa, el leagă împrejur,
Întrebătoare lacrimi.