aș dori un tren alb cu clape negre și două pahare cu gin tonic

știu

știu că nu acesta e numărul dar am citit în cartea de telefoane că sunteți centrala viselor neomologate și acceptați dorințe de la mare distanță cu taxă inversă
ați putea eventual schimba ultimul vagon cu un baldachin ori cu un ochi ieșit de pe andrea
în fond totul e o catenă pluridermatică
mă gândeam ați putea eventual sa inventați o verigă lipsă din stuf care este cel mai bun pentru acoperișuri
desigur trenurile nu au plafoane de stuf
atunci poate ca veți inventa un joc pentru călători
îmi puteți sugera unul
da un joc extrem în care un cuvânt se aruncă de pe locomotivă sub roți
iar călătorii încearcă să-l prindă cu un croset
odată captiv în plasa crosetului cuvântul își va lepăda solzii întorcându-se într-o mângâiere
în ultimul compartiment să plantați gazon
iubita meu adoră să adoarmă pe iarbă dar fiți atenți
nu plantați nici un pom pentru că într-o clipă rădăcinile lui vor înhăța terasamentul

iar trenul va deveni punctul fix pe care galileo din altă galaxie l-a notat deja pe o hartă cu astre apoi i-a modelat plastilina până când a devenit galilee
fiecare bărbat își vede iubita ca pe un pământ al făgăduinței in jurul căruia gravitează inele de lumină
galileo îl va modela până vor tâșni hulubii iar șina de tren va șipoti a iordan