Prostia se plimbă desculță pe parchet
se strecoară în geantă
și-mi murdărește actele cu mucusul ei
o iau și o pun într-o carte
se hrănește cu frazele
până când tomul devine vid
prostia capătă un aspect durduliu
ca o sferă goală pe dinăuntru
o înțep cu vârful ascuțit al unui gând
și plesnește cu un zgomot ciudat
împroșcând cu vomă
ferestrele nesfârșite din sine

Inteligența apasă greu
sfera din plastilină a prostiei
modelează din ea un cerșetor olog
ce se târăște prin casa
ca un animal hrănindu-se cu singurătate
îi dezlipește carnea de oase
în ochi îi aruncă un pumn de bani
travestesc inteligența într-o vestală
și o trimit într-un bordel
să inspecteze nerușinarea lipită de sex
aerul saturat de perversiune
fuge din casa de toleranță
pătrunde în locuința mea
și își spală carnea jegoasă
cu apa pură a unui ideal personal


Prostia stă tolănită pe canapea
iar inteligența se mișcă încontinuu
în spațiul esoteric al cărților
prind prostia
și o arunc la maidanezi
în timp ce cu inteligența
fac sex total.