este o zi când poezia așteaptă
într-o stație de metrou, în autobuz
într-o mașină rămasă în pană, pe o bancă în parc
lângă fântâna publică, în vechiul port
în bazilica doamnei noastre
este o zi când poezia așteaptă
să-mpartă o masă frugală cu un poet flămând
venit de undeva de departe
este o zi când poezia așteaptă sub o umbrelă
privind spre culisele unei furtuni
spre nu știu ce lizieră a gândurilor
este o zi, este o noapte părăsită de vise
este eroarea zilei de ieri
este o despărțire fără cuvinte
cu strângeri de mână, cu mănuși elegante și fine
ca pielea unui animal mort
je suis parti, je suis parti, je suis parti
nu-mi opri acest val ce se-nalță
ca un tsunami și curge
prin venele mele
privește, citește și nu m-atinge
nu-mi da verdicte, nu-mi spune mie
ce-i rău și ce-i bine
eu sunt zeul cuvintelor mele
eu sunt crucea mormântului meu
eu sunt politica inimii mele
eu sunt monarhia absolută a gândurilor mele
și și și
și așa mai departe

este o zi când se construiește o casă
în arborele vieții mele
am mâinile reci
este o zi când statuia din marmură
vrea să evadeze din om
je suis parti, je suis parti, je suis parti
nu-mi ține umbra de vorbă
nu-ți sparge oglinda
nu arunca după mine cu cioburi
nu încerca să mă cumperi
cu treizeci de-arginți
eu sunt al nimănui și al tuturor
și fără să mă vând
pentru nimic în lume
și și și
este o zi când poezia așteaptă să fie scrisă
pe altă limbă și mă-ntreabă
străinule, tu din ce țară vii?