încă mai respiră în ochiul meu

pion izgonit de rege
după-amiaza îl prinde întotdeauna
treaz
rumegându-și ultimele jocuri cu ture ruinate
din când în când imită caii de mare
secunde rostogolite
alteori își sculptează nebuni ascuțiți peste fiecare apus
joacă teatru cu regine cerșind metri pătrați de mov

și-a promis să nu învețe niciodată
că regele are noroi în pantofi
că pătrățelele pot fi liniate și revopsite primăvara
că a trăi în colțuri înseamnă a plânge

pionul din ochiul meu nedrept doare cu un punct desenat de un daltonist
pe care îl târăște deasupra dimineților înverzite