agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-09-03 | |
după cineva ca tine
tot felul de chestii devin explozii. se sparg ca un lacăt izbit ninjește cu piciorul haiaaaah undeva în întuneric trebuie să se afle curajul. ca o nebunie. o sălbăticiune. ca atunci când privești dark fantasy art. până se frânge contactul cu lucrurile. intri în bulă până ajungi pixel. până uiți ce vezi. și nu ți-e frică de spaimele de adâncimea oamenilor care le-au creat. dar te gândești totuși la asta undeva cu inima un pic strânsă dacă ceva tot crește ca un vierme într-un fruct fără șanse o arsură continuă. te-ar face să te oprești. ai sprijini scara cu grijă de primul zid. de orice l-ai lua de pe jos ai continua să vorbești uite am găsit ceva perfect de băgat în buzunar. o decizie serioasă care nu transmite nimic. odată ajuns la un acasă dacă aș putea vorbi ți-aș spune la modul am un aparat și știu ce fac cu el what we've got here is failure to communicate ca un deget pe sticlă simt. cum din sticla asta iese un pas de femeie ca o cortină de ploaie. te văd călărit de miresme fără glas. văd atunci arcul mare. ocolindu-te cu grijă în drum spre ca și cum ai umbla prin tine ca printr-o cameră să nu trezești pe cineva înțelegi se întâmplă că sosise acea oră din an. în care intențiile devin brusc o larmă. în care totul se îndreaptă spre ceva reacțiile se transformă în iarbă călcată. uscat. nemilos atunci eu și umbra mea suntem poze tentate să treacă linia . așa cum ai încăleca o conductă atunci puzderie de raze aurii aprind într-un ultim și magnific scâșnet forma patului. unghiul coapsei. deosebiri revărsate peste amănunte fără importanță. o senzație cu timpanele sparte dezgolită pe marginea după-amiezii în mici brățări de voluptate și durere. când obrajii frig. când tot restul corpului tremură. și ai în tine atâta putere cât să nu te prăbușești. decât după un fel de foame iar dacă acest dacă e ceva sărat un aer cade în urmă. victimă pentru că nu-l împărțim ca pe un sălaș între spinările noastre. moarte de frică și de asemănare ca atunci când treci un săpun. când treci căldura și gestul de la unul la altul. mai ceva ca pe un da atunci mai înainte ca soarele să se înece dincolo de zări nu vreau liniște gol e cuvântul perfect
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate