cer fără soare
în zorii zilei-ceața
sărutul toamnei

pe drum de țară
nu te mai vezi om cu om
colbul cât casa

prin vii țăranii
veseli dau iama-culeg
potop de grauri

doar mohorul trist
se-agață de ultima
șosetă-adio

mândru bostanul
soarbe din ochi plăcinta
rânjind dintr-un par

spre seară timid
și-mprăștie parfumul
regina nopții

cu ochi bulbucați
de nesomn se sperie
singură buha

cu glas de copii
se-alungă pe-acoperiș
pisicile-n rut


de frică luna
urcată-n nuc-nevrotic
latră un câine