atunci cînd se schimbă ceva în cursul firesc al timpului
cu tot ce poartă în el
oamenii strîng în pumni ce au mai scump
ce le mai rămîne

orice gest se face o mișcarea asemuită ființei umane

cît suntem departe ne permitem imposibilul
tresărim odată cu fiece sunet spontan
ca niște fire de iarbă sub bătaia vîntului
dar cînd ajungem față în fața cu lucrul de care ne ferim o viața
și coșmarul cel mai stupid
ne răsuflă în ceafă
nu reușim decît să schițăm cu mîna un simbol
sau o imagine
ceva din care să se subînțeleagă

cedez