dospea întinzându-se către noi
o lumină mai înaltă
poftind
la masa împărătească
spuneai aha
încercând să ne recunoști așa pitiți
sub umbra ocrotitoare
după izul părelnic
al cuvântului
- du-te dracului doctore
mâine e marți
nu mă lăsa pierdut
prin șirul născocit inițială roșie
și aruncă în aer sarea tămăduirii
să nu rămân cu gâtul întins
trăitor printre ruine

***

și am strigat până nu
a mai rămas nimic
să pot fi luat în stăpânire
apoi am ales
o moarte după gustul meu
pe care s-o pot ascunde
în scoica ta vrăjită
acolo unde odinioară mlaștinile
ieșeau despuiate pe înserat
purtând în lesă câinele de unt galben
până la marginea umbrei

***