Doamne, ce dar
Mi-ai dat atunci
Când mi-ai dat și viață ?

m-ai lăsat aici
pe această lume
înconjurat de-atâtea suflete
care vor să se-mbrace,
sau chiar să se-ncălzească
cu mine
atunci când Iarna
oamenilor răi le ninge
fără milă peste ele...

și nu poți fi atât de crud
atunci când te plimbi
prin Viață
și le întâlnești
în poiana dintre întâmplări,
ca pe niște miei chemându-și
cu disperare și lacrimi
oaia, câinele, păstorul...
Pentru acești miei,
Pentru neprihănirea lor,
Dumnezeu ne-a lăsat
Să fim și oaia bună la toate,
Și câinele care vestește apropierea
Unei nenorociri și mai ales, nu uita
Cum se luptă el cu lupii pentru tine!

Păstorul este acel suflet
Care știe să prețuiască
Un miel rătăcit,
Oile păscând liniștite
Și un câine credincios.
Fără el, prețul lor, ar fi doar o expresie....