îmi crestează stomacul încă
două tăișuri scurte înălbăstrite în foc până la absurd
cordul meu trăsnit din când în când de un fulger adânc ars crud ca o pișcătură
cord ars fumegă creier ars fumegă suflet ars fumegă
înfierată stacojiu ca orice sclav sau alt animal domestic
mă retrag alunec cursiv între cele patru membre
îmi trag pielea din ceafă până peste ochi precum o glugă

să dorm
de două zile e furtună