lumină roșie probabil cerul
zărindu-te goală
și-acoperă gura cu palma
de rușine
norii? balcoanele petrecerii
unde bărbații sunt surprinși
cu pantalonii în vine
cad flori de gutui sui
în ele
paing deșirându-și centrul
din sine
nu orbesc ești în mine
ajutându-mi inima să bată
privesc deschizătura adâncă
înstelată îmi pari mai înaltă
sângele
se prăvălește printre cuiburi
și mă doare
frumusețea urcă spre pământ
răsărindu-te pasăre căzătoare

m-am îngropat
în albul grâului
pe care
doar luna a știut să-l coacă