exista o zi
în care mâna-ți adoarme
lăsând
neîntors orologiul din sine
când amintirea devine
insomnie albastră
iar timpul dispare
lăsând
în paragină versul

există o zi
în care te simți obosit
că exiști

încet
te acoperă neaua tăcerii
și auzi cum îți picură gândul
în streașina casei

cînd vântul
își umflă cocoașa cu frunze
și umblă bezmetic
bătrânul nebun

când scurmă mistrețul
flămând sub fereastră
și nu mai tresari
și nu mai apari
să-l alungi...

există o zi
în care ți-e dor să exiști...