Searã de octombrie, 2008, Bucureºti, România, galeria Artis, artiºti reuniþi pentru a expune împreunã picturile ºi fotografiile lor, discutã, privesc creaþiile lor ºi sunt ºi eu printre ei pentru a onora invitaþia unei distinse doamne, o mecena care mã primeºte bucuroasã sã mã revadã, sã mã prezinte unor artiºti, un creator al unei reviste de artã ºi unei pictoriþe ZOITA. Dupã cãlduroasele salutãri privesc creaþiile lor, care dezvãluie linii pe un fond alb, oameni care privesc, gânditori, clãdiri impresionante, bãrbaþi ce îºi iubesc iubitele, oameni care lucreazã cu curaj în mediul marin-acel personaj ce iese din chitul peºtelui, acel Iona biblic, acel Iona al lui Marin Sorescu, fotografii despre viaþa în naturã, o atmosferã familiarã pentru cei iniþiaþi în artã ºi sentimentul de nou, de debut pentru noii veniþi. ZOITA ne aratã prin creaþiile ei pe omul pe care î-l aºeazã în planul abstract al unei pânze, pe fond roºu ºi negru, portoccaliu, pe omul rupt o clipã de mediul sãu pentru ca sã îl înþelegem mai bine ºi pe el dar ºi ceea ce vrea artista sã înþelegem, pe omul care priveºte înainte, omul cu viitorul bine planificat, omul care are dinþii îngrijiþi, asemeni omului-liant care învaþã, susþine ºi continuã cultura ºi civilizaþia de trib, omul care deþine longevitatea, omul care se foloseºte de mediu, de apusul-noapte, de rãsãritul- zi, de noaptea simbolizatã prin negru, de rãsãritul evidenþiat prin acel roºu, de acel prezent continuu de miere exprimat prin portocaliu pentru a exista, pentru a fi fericit,pentru a fi aºa ceea ce este ales sã fie-omul lider, omul fericit. Pentru ZOITA el este un om, ºi pentru el, ZOITA oferã doar o explicaþie, doar faptul cã este un om ºi din cele câteva cuvinte despre arta ei se observã uºor cum ea trãieºte doar pentru creativitatea prin artã.