agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-09-30 | |
voi mergeți la mănăstire la curve sau pur și simplu acasă eu
merg la groapa de gunoi printre oameni cu apăcături de câine și câini cu apucături de om mă gândesc la scriitori și vomit nu-i nimic îmi spun merită și bocancii aceștia vulturul stării de silă rareori cineva se așază înlăuntru pe singurul umăr al inimii: - singur? nu întorc privirea e același dintotdeauna doar ceilalți îi văd trupul schimbat și îl judecă după cele neplăcute trupului când greșești anotimpul pari oricui nefiresc arăți ca unul ce-a dormit în subsoluri acolo unde liniștea pășește printre conducte cu agilitatea pisicilor și a șobolanilor instinctul îl recunoști după ochi are irisul scris cu pete de foame vă spune asta unul care-a fost alungat dintre stânci de ciobani cu bulzi de piatră ? de ce ai mai venit vreau totuși să aflu de ce intri în mine ca un cuțit într-o pâine ce nu se împarte și te oprești în coloană și nu te oprești până când nu dai fricii-ntrupare și firimiturile credinței furnicilor apoi îmi pășești lângă urme câine ce nu te-am chemat și de aceea ai crezut că sunt altfel ți-aș fi spus adevărul ți-aș fi dat să-mi porți hainele dar copiii râdeau când gol plimbam prin aer brațe clămpănitoare și nu mai știam cine e beat de sine și cine dintre noi doi e stafia și nici de ce asfințitul mi-e roșu la gât ca o lesă de câine
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate