Și zorii s-au cutremurat
deodată
și au scos lumina din prăpastie;
S-a schimbat totul în nimic,
și,
pădurea de zăpadă s-a pustiit în zare.
Vocea mea a înțepenit,
trupul mi-a încolțit aerul,
chiar și gândul mi l-a înfuriat.
Dar sunt în veghere,
aștept..caut..
Ce va mai fi?