Lasă-mi numai una
Din nopțile toate
Amiroase luna,
A singurătate

Ci dacă mă văd
Admirând stingher
Ca la un prăpăd
Cum plouă din cer,

Auru-n șuvițe
Pentru plete lucii
Prin livezi și vițe
Cântă iarăși cucii;

Și tu poți să mergi
În altă galaxie
cu oglinzi. Să ștergi
(Ce profilaxie!),

Rănile ca semne
Ce-au să ni se-ntâmple
Morții noastre demn e
Să ne bată-n tămple;

Și-ai să-mi trimiți vești
Eu le voi percepe
Când bat în ferești
Luceferii de pe,

boltă. Și-am să spun
oamenilor: - Vai,
Mai bine nebun
Mă nășteam și-ncai,

Le strigam amare
Vorbele spășit
Tragică eroare,
Mitul s-a sfârșit!

Ori așa, întruna
Nopțile, cu toate
Că le știe luna,
Îmi sunt numărate

Una numai lipsă
Aș putea să-ndur
Și dacă nu-i chip să
O obțin, o fur!

Dă-mi din nopți atâta:
Una care-ți cer
Rugăminți, a câta
Ultima, Prier

Mi-o va da. Și darul
Cade-mi rău. Sau nu-mi
Ca din calendarul,
Unei alte lumi