VI

uneori
nevârstnice mâini de lumină
înoată în beznă

în amurg pălmuit
lacrimă soarele cade-n abis

noaptea-și despoaie sufletul miez
înspre miez


X

într-un colț al vieții
unghi al vederii
timpul pretinde întâlnire Eternei

estuar între noapte și zi

precum părerile încolțesc
uneori adevărul
și tăcerea se lasă zidită-n cuvinte

într-un colț al vieții
unghi al vederii
efemeridele deplâng rutina întâlnirilor


XI

ferigă uriașă
noaptea coace sor de gânduri

scutură-se-n lume
în ciocul cocoșilor deschis a cântec


XII

ziua-și așterne popasul pe stânci
marea izbește clipele-n mal
cântecul sparge-așteptarea sub aripi
și-asmute neantul hienele ude
și plouă
cu repezi otrăvuri
din aproape-n aproape
teama adoarme mereu ghiftuită


XIII

lăsați-mi noaptea

iubirea nu se roagă pentru sine
ziua
pânza de paianjen a luminii
reține orice zbor
pe străzi
remoarea aripilor ciunte blestemă visul
sfidând bătrâna moarte cerșetoare
iluzii netrimise-n carantină
nuntesc luciditatea

lăsați-mi noaptea