agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-10-18 | |
Când în coșul de nuiele capul a căzut stingher,
când durerea e prea mare și strigată-i către cer, te-aș ruga, mărit Zamolxe, să-ți intorci din nou privirea ca poporul nostru dacic să-și găsească nemurirea. Crestaturile pe brațe - număr de dusmani învinși sunt degeaba arătate, Decebal e prins în chingi. Doar femeile aruncă, pe creneluri sfărâmate ce-a rămas din toată țara în străinele armate. Fulgerele crapă cerul, noaptea se transformă-n zi, vor muri bătrâni în luptă... și copiii vor muri. Dar puștanii poartă arcuri ce nu știu a folosi iar la brâu și-au luat si săbii, poate, poate-or birui... Tata a ales o cale, a ales calea spre Tine! Eu, ca multe dintre fete suntem tinere copile, dar nu pot să-mi las poporul în zi grea, de suferință să îndure înrobirea pe un stalp de umilință! Ce să fac? Tu ma îndrumă! Sufletul mi-e rupt de jale văzând țara pustiită, arsă de barbari în cale. Tata-mi dă, din cer, putere. Nu mai are braț și cap dar suflarea lui mă-nvață cum poporul să mi-l scap. Nici să plâng nu pot, iar râsul mi se-neacă-n amintire. Am o datorie sacră: să-mi scot neamul din pieire! Voi pleca în munți acuma, să m-ascund în codrul frate să ridic din nou la luptă răspanditele armate, iar de va veni dușmanul cu gând rău, peste cetate, voi muri, mărit Zamolxe, dacă altfel nu se poate...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate