agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-10-18 | | păsările nu se prind niciodată așa cum spun unii entuziaști care au deschis două-trei manuale de vânătoare la întâmplare și îndată se grăbesc să pună mâna pe laț categoric nu așa se prind păsările mai întâi trebuie să știi bine dinainte dacă ești hotărât să pleci cu adăvarat la vânătoare sau te mulțumești cu o ieșire bine-plăcută ochilor tăi numai în acest din urmă caz îți poți burduși liniștit buzunarele cu lecturi ce nu vor întârzia să-și arate folosul apoi trebuie bine ales momentul în care vei lăsa în urma ta acoperișul pentru vânători se știe nu toate zilele sunt la fel și chiar dacă păsările par a scoate aceleași sunete toate fără excepție au în privirea lor când o pădure când alta uneori târându-se pe pământ precum șerpii alteori dispărând brusc din bătaia puștii ca să apară în cine știe ce loc unde n-a auzit nimeni de ele am ajuns de ceva timp la concluzia că păsările acestea oricât de pașnice ar părea ele și oricât de departe ar zbura de noi au ceva împotriva celui care nu se mulțumește cu plimbarea și dacă nu te hotărăști să le vânezi la timp și fără milă vei avea cu siguranță un moment în care îți vei aminti asta s-a crezut multă vreme că ar exista un timp în care păsările s-ar lăsa atât de jos încât le poți prinde cu mâna ca mai apoi să îți trăiești restul zilelor fără grijă mitul trebuie însă definitiv spulberat de aceasta vom încerca să vă convingem luând drept exemplu cazul nostru nefericit zburătoarele acestea pe care nu le-a văzut nimeni aterizând pe iarbă pe care nu le-a prins nimeni cu mâna goală și cărora le place să-și facă cuibare nelocuite sunt legate într-un mod inexplicabil de păduri prin semne mereu diferite ele își avertizează zburătoarele ademenite de cântecul tău lingușitor când crezi că le-ai închis definitiv în cușcă și ai pus lacătul greu te trezești repetând la nesfârșit aceeași vocabulă tristă de aceea stau și mă întreb dacă mai are sens să numim vânător un colecționar ce își botează cu atâtea nume figurile sale de paie
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate