Solzii care au greșit,
Frunzele pe care vara le-a ars în
grădini
sunt nesăbuita cale
spre umbra ta...
În toamna asta ți-am spus:
nu ai voie decât
să îți pleci somnul în palmele mele
și eu să te mângâi pe frunte
cu dureroasele mele lacrimi.


Și cine ar mai putea să învie
în jocul acesta măreț de culoare
doar
o clipă din amarul nostru cuvânt;
poate doar strugurii arși de pofte în vie
să ne sature de
setea aceasta nebună de ochi ,
de râs
și de vară...
că iată,
păcatele cele mai galbene,
se intâmplă toamna ,
atunci când ne împlântăm
sufletul cu tristețe
în primul măr pe care
l-am gustat
spre ruginie aducere-aminte.


24.09.2008