Ieri am fost martor la evenimentul
Cel mai de seamă în orașul meu,
De voie, de nevoie, occidentul,
Ne-a finanțat un euroveceu.

De ce un imn unei eurobude?!
Se vor mira cu-ndreptățire unii.
Pentru că-n ea îmi pare că se-aude,
Discursul despre starea națiunii.

E un birou oval al guvernarii
Și reprezintă domnii ce-adăstară
La tron în urma democratizării,
Făcând de... conținut întreaga țară.

E împotriva destabilizării,
Cosmopolita șefilor papară.
Un fel de-a spune DA globalizării;
Deci cât mai multe gloabe-n vârf de țară.

Americi, Europe, toate cele,
Care erau, mai ieri, doar țări străine,
Nu am de ce să mai colind prin ele:
Esența lor e-adânc cuprinsă-n tine!

Popo-ul meu se simte onorat
De noua lui condiție umană,
Că nu mai e popo-ul denigrat
Privit de mapamond ca o satană.

Și când ridic capacul, e-o grădină:
Arome tari, simbolizând prezentul,
Se-nalță din adâncuri spre lumină,
De parcă-ar fi acolo Parlamentul.

Adăpostești patriciene firme,
Columbeene fapte monicare,
Þânțărăniști capabili să afirme,
Că s-au trezit bogați din întâmplare.

Sa venerăm veceul din Carpați,
Că,-n el parchetul are formă nouă,
Iar DNA-ul cheamă potentați
Să-i caute la termopan și ouă.

Spun, azi, cu patos, nației române:
Să înălțăm veceuri către astre!
Se pare că doar ele vor rămâne,
Simbol etern al integrării noastre.

Ultima strofă se va citi în crescendo, eventual cu tremollo antic.