în poarta iernii bat cocorii
și aripile-ascund departe
un zbor pribeag,un semn de carte

se pierd în toamnă călătorii

sub nucii veștezi plânge bruma
pe ierburi arse-ngenuncheată
se zbate ceața deșirată

doar ploaia va cânta de-acuma

înzăpeziți de timp se-adună
bătrâni în jurul vetrei seara
de mult e stinsă lumânarea

octombrie urcă înspre lună