Păianjeni migdalați ascunși în nișa
pe care primăvara pune vise la dospit
în cuib de rândunele;
Un val rotund sfărmat de șold,
purtat la piept, sub inimă, de tine;
Și iele multe - trupuri stranii,
de borangic si de pelin...

O lume-ntreagă zămislește,
Pământul tău, cândva străin.