se putea întâmpla în orice moment
ceva
suficient de umed și cald o căldură suspectă un iz cunoscut
urcând în stomac
asta seamănă cumva a coșmar de abstinent
cu sunete și sfori
sforile s-au prins între ele
m-au prins și pe mine până când a apărut de undeva
o țigare
strălucea frumos în întuneric
ca un model de comportament social perfect
bântuind balul palatului
cred că au fost 7-8 fumuri nu mai mult
apoi nu mai știu

*

o să se termine când o să termin de înșirat tot ce-ai în tine
așa cum făceam când eram de școală
scoteam cărți caiete citeam din ele pe sărite
mă uitam la ilustratele din țări străine apoi le așezam cu grijă
pe un ziar
pe toate
amețeam
îl citeam și pe el mutam lucrurile și-l luam la citit și pe spate
venea seara aruncam la nimereală totu’ în dulap
mă dureau genunchii și ambiția

*

mereu există lucruri mai rele ca altele doar că nu se potrivesc unu-ntr-alta
ca să știi o treabă să ai de unde pleca
în misiune
parcă am trage la rame eu de-un capăt tu de altul
a ceea ce-i imposibil

ce poate fi mai rău mi-am zis
e ca atunci când vreau să dorm și
sună la ușă
sună telefoane
bat unii dibluri flexează
metale adună gunoiul toarnă asfalt pendulează deasupra balconului drujbe
după copaci cramponați în sentimentu’ datoriei
ca niște emoții

între ele e frig e frig ca dracu’ un frig întins și iremediabil
ca pătura de armată
și de fapt și de drept nu prea-mi arde să dorm
i'm trying to figure out something here
în primul rând mă gândesc la mine
ceva asemănător cu un detaliu
technicolor
de-a lungul străzii culmea de-a lungul scărilor
merge în fața ta se oprește în ușa ta îți scoate cheile
își aruncă geanta pe pat și se
bagă la duș

*

de fapt nu vreau să mă cunoști
nu vreau să ai corzi de siguranță să-mi găsești
cusăturile
slăbiciunile
să le netezești
să le adormi vigilența să nu mai am de ce mă feri
vreau să rămân un oraș în care n-ai călcat vreodată
petrecut din goana trenului
amorțit
pentru care n-ai sărit n-ai mișcat ai strâns ochii cu putere și n-o să știi niciodată dacă
ți s-a părut c-ai văzut sau nu
invazia

*

ceea ce vreau
e mai tot timpul o bancă singură
la care să te uiți din depărtare pentru care fabrici
felul în care-ți iau fața în mâini în care înghit aer
ca să-l țin minte
ca să te țin minte

o proprietate banca asta en-detail
fier forjat patru benzi late de brad
până la urmă acolo se așează cineva
de parcă i-ar fi fost locul dintotdeauna
un model de tapet la care te holbezi
dimineața
îți scoți mobilu' și pachetu' de țigări
it’s not my problem
it’s not me

*

dacă nu o fac dacă nu mă gândesc pe fâșiuțe
până tâmpesc
trec mai ușor peste
lucruri frumoase cum ar fi de pildă chestiile calme
ca datu’ în leagăn
lent din ce în ce mai lent nicicum oprindu-se
cum ar fi normalul
care se întâmplă între oameni gesturi sau
vorbe
depinde
atunci fumez mi se pare mai nervos sau mai neglijent
și parcă totul e agitat până și părul până și hainele
desigur
din când în când stăm într-o postură
atât de proastă
încât n-are sens să o dezlegăm
probabil că tu o să împingi scrumiera din ce în ce mai departe

apoi
o să vezi că
nu aflaseși nimic
ce nu știai dinainte ceva
încuiat așa cum te așteptai
cam cum
e eiffelul între 2 blocuri vechi
ponosite
dincolo de care se vede numai ideea de eiffel
mai încolo tragi perdeaua o să stai să te uiți la alții
inflexibil și
toate astea s-au strâns numai pentru că
asta e
unghie
ăsta e
ficat
ăsta e
curent
asta e
conexiune alergând dintr-un capăt în altu’ prin noi precum ciuma
această conexiune spune mi se rupe de
aveaidedatșinaveaicuiaveaidespusșinueranimenivoiaisăfacișițierafrică
chestii cărora le putem da cu piciorul

așa cum aș da de exemplu dacă ajunge aici
ceva care să spargă ceea ce am ca un bolovan în geamul școlii
și să urce
și să urce
atunci pot să zic
nimeni nu știe ce se întâmplă după salvare nuntă sau bal
pentru că acolo e coperta IV
cu editura și prețu'

vreau să împing
mirosul de ars în afară
în mirosul de ducă
ar putea fi noiembrie da
adică exact cum ce cât toacă nervu’ subțire

ca să ai putere ar trebui să
n-o mai am
eu