Privește cum toți cei care ne văd,ne judecă
Ne modifică,ne transpun,ne modelează
Ne lovesc,ne ucid,ne îngroapă.
Și după atâtea eforturi
Tot ei se prăbușesc la pământ.
Căci noi,noi nu existăm pentru ei
Noi trăim pentru muzica din noi,
Noi nu căutăm o armonie de plastic,oricum diformă
Din adâncul inimii aș vrea să sugrum orice formă
Ce-mi poate aminti de viitor,oricum mor.
Și tu te oglindești încă în ochii mei,nu vrei
Să-mi iei mâna într-a ta și să frângi frica?
Eu oricum nu aș ști sa răspund chemării reci.
La lupta de veci,nu participă copii
Eu sunt un copil,am căzut de pe-o margine
De vis... am ales Iad, nu Paradis.
Oricum mă lupt să alung,să străpung
Cu mintea dorința de a mai crede...
ÃŽn alt zeu care oricum cade.