Cerul fumeaza nori in spatele casei
Frecându-și coatele de tejgheaua munților.

Se innălbesc paharele cu spumă,
Raiul curge la vale cu îngeri,
Ceața cade din tavan
Pe masa cu scrumierele pline.

Stă jarul in fața calului flămând
Și arde-mbâcsind atmosfera,
Caci animalul e plictisit de povești
Cu arme, cu zmei și cu zâne.

Clovnul distrat îl mușcă de nas
Pe leul cu ochi galbeni-foame,
Râde salteaua gâdilată de bani
Ce putrezesc neștiuți de milenii.

Sensul se-ascunde după un muc de țigară
Afumându-și ultimul sărut.