Ce nimb secret argintuind cărarea
De cum apari, pe umeri îți așază
O mantie croită dintr-o rază
Pe frunte îmblânzindu-ți înserarea

Tu, muzelor amant le ești, de vază
Când pâinii lor adaugi, simplu, sarea
Cu Junii-n țol fiindu-ți aruncarea
Tablou cu zeu ce-n sunete sculptează

Atât de dulce-amestecând culoarea
Că nu-i rezistă și se-abandonează
Iluminării de-a rosti chemarea

Naiadelor ce-n taină îl visează
Desferecând iubirii închisoarea
Cu-așa putere de te-nfricoșează