Pe o carare lunga catre munte
Un batranel cu greu urca.
Cate pacate ii vin acum in minte
Lacrimi curgeau, plangea si tot urca.

De-o parte si de alta sunt prapastii
El urca garbovit spre varf,
Ajunge-n poarta si se-nchina
Ca a ajuns, e multumit.

Acolo sus in varf de munte
E-o manastire fara seama
Si rade multumit se pare
Ca Dumnezeu i-a scos-o in cale.

Si chizuit intra inauntru
Cu caciula intre maini,
Zmerit pupa mana popii
Se aseaza in genunchi si maini.

E plans si ostenit sarmanul
Ruga lui o spune-ncet
Poate Dumnezeu il iarta
Ca nici unul nu e drept.


ARISS